La ușa mea azi-noapte am găsit
Un câine amărât și prăpădit
Tremura de frică vai de el
Ce viață necăjită de cățel
I-am dat mâncare apă și i-am spus
Toți te hulesc atunci când ești supus
Stai la mine și-ți voi da
Liniște și-un somn de catifea

A rămas la mine și-mi plăcea
Când pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
Când peste gard cu pietre-n el dădeau
L-am bătut atunci când a mușcat
Un om care-mi părea nevinovat
Mai târziu însă-am aflat
Că omul era hoț adevărat

Iubiți și câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi

Iubiți și câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi

Povestea-aceasta are și final:
Un câine e un prieten ideal
Te-ascultă te așteaptă generos
Și-atunci când nu-i poți oferi un os
Să nu-i loviți în suflete ca noi
Nu-i tăvăliți cu vorbe prin noroi
Oamenii te părăsesc
Dar câinii și la greu te însoțesc

Iubiți și câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi

Iubiți și câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi

Iubiți și câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi

Iubiți și câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi