Frumoși la chip, da-n suflet suntem goi,
Și parcă nimic nu prevestea război
În clipa în care am fost prădați de ploi,
Căci printre lacrimi nu vedeau viața fără noi.
Trăim și numărăm ce am primit sau dăm,
Chiar dacă noi uităm, nu asta căutăm.
Noi vrem cu suflet cald să fim chemați-napoi,
De cei pe care îi iubim mai mult decât pe noi.
"Unde ești, unde ești?", se-aude în ecou,
Te-ai pierdut și-ai uitat de ce-ai mai început.
Unde ești, unde ești când locul tău e gol?
Oare chiar ți-ai dorit să-ți rupi aripile în zbor?
Frumoși la chip și totuși trecători
Ne ardem în timp ca o văpaia tot în zbor
Și-am vrea să ne-oprim măcar o clipă să privim
La cei pe care-n minte-i mai păstrăm, dar nu rostim.
Trăim și numărăm ce am primit sau dăm,
Chiar dacă noi uităm, nu asta căutăm.
Noi vrem cu suflet cald să fim chemați-napoi
De cei pe care îi iubim mai mult decât pe noi.
"Unde ești, unde ești?", se-aude în ecou,
Te-ai pierdut și-ai uitat de ce-ai mai început.
Unde ești, unde ești când locul tău e gol?
Oare chiar ți-ai dorit să-ți rupi aripile în zbor?
Tu vrei să zbori dar cazi jos.
Sufletu-i pe dos.
Când pare că se stinge,
Focul se aprinde .
"Unde ești, unde ești?", se-aude în ecou,
Te-ai pierdut și-ai uitat de ce-ai mai început.
Unde ești, unde ești când locul tău e gol?
Oare chiar ți-ai dorit să-ți rupi aripile în zbor?