Pas după pas
Țărâna de sub noi mucegăiește
Suntem o boală incurabilă
A unei mame gravide
Dezbrăcată și învinețită
Contorsionată pe un pat de paie umede
Într-o încăpere întunecată
Bătută și murmurând

Frunză verde nu
Cârpă jegoasă în locu-i
Din limpede pârâu
Ați creat un șanț
De deversare a propriilor vise
Furtuni de nepăsare
Pășesc cu chip de om

Ar fi trebuit să avem grijă
De ea cu entuziasm
Și adorație ca de-un pui
De dragon
Ca de-o corabie
Cu greu dobândită
Ca de un fluier
Singurul pod către
Insula pe care
Te adăpostești
De cei care te vor aidoma lor

Noi doi
Tu și cu mine
Privim spre cerul nopții
Să-i răpim privirii tăișul
Înfipt în pieptul ei
De mâna noastră

Frunză verde nu
Cârpă jegoasă în locu-i
Furtuni de nepăsare
Pășesc cu chip de om

Noi doi
Tu și cu mine
Privim spre cerul nopții
Să-i răpim privirii tăișul
Înfipt în pieptul ei
De mâna noastră

Mergem cu ochii deschiși spre propriul sfârșit
Să fie permanent răul instaurat
Cu fiecare clipă îl consolidăm
Fiecare gest al nostru
E un cuvânt urât caligrafiat în epitaf