Norii-s de argint și zboară departe
Cerul e-nalt, tăiat în cleștar
Noaptea-i o perdea și în fereastra mea
Doar umbre care încet dispar.

Când nu ești aici e camera goală,
E timpul leneș, mult prea lung
Deloc nu mi-e somn, și-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung.

Se înseninează cerul departe,
Ceața dispare, ruptă în fâșii.
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
Singură să aștept.
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi
Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
Singură să aștept.
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi
Și e liniștea iar, aproape de mine
Prea triste visele îmi sunt
De ce nu ești aici
Să-ți pot vorbi, să-mi poți vorbi
Să apropii cerul de pământ?

Și e liniște iar, aproape de mine
De ce n-auzi chemarea mea.
Te strig mereu, te strig în gând
Și e inima ca un ceas bătând.

Se-nseninează cerul departe,
Ceața dispare ruptă în fâșii.
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
Singură să aștept.
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi.
Nu te-ndepărta nu mă mai lăsa
Singură să aștept
Nu te răzgândi nu mă ocoli,
Nu mai fugi.
Nu te-ndepărta nu mă mai lăsa
Singură să aștept
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi.
Nu te-ndepărta nu mă mai lăsa
Singură să aștept
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi.

Nu te-ndepărta nu mă mai lăsa
Singură să aștept
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi