Vorbește lumea vorbește
Că omul care iubește
Nu moare nici nu trăiește
Ca zăpada se topește
Și se scurge în pământ
Viața-i ca o frunză-n vânt

Tot așa bade și eu
Mă topesc de dorul tău
C-așa-i viața omului
Ca și frunza pomului
O bate vântul și pică
Eu nu m-aleg cu nimică

Vorbește lumea vorbește
Că badea nu mă iubește
Să vorbească cât a vrea
Eu îmi știu dragostea mea
Că dragostea mea de față
Că zăpada-i de curată
Dragostea mea-i călătoare
Te usucă pe picioare
Și mi-i dorul arzător
Arzător și călător