Frunză verde de mohor
Mă ajunge câte-un dor
De locul unde-am crescut
Și unde-am copilărit
Frumoși mi-or fost anii-atunci
Când umblam pe deal și lunci
Nicio grijă nu aveam
Și fata mamii eram

Sărbători erau cu joc
Toți ne-adunam la un loc
Eu copiliță eram
Și-un drăguț frumos aveam
Cu el jocu-am învățat
Cum e obiceiu-n sat
Inima de dor oftând
Prima dată am simțit

S-o dus vremea nu știu când
Eu prin lume merg și cânt
Cu drag pe unde mă duc
Tot despre al meu sătuc
Dar mă-ntorc de multe ori
Acasă de sărbători
Cu oamenii să vorbesc
Dorul să-mi mai potolesc

Văd pe badea de-altădat'
'Cărunțit și-ngândurat
Doar ochii îi strălucesc
Atuncea când mă privesc
Îl întreb ce-o mai făcut
De când nu ne-am mai văzut
Îmi arată mândru foc
Lângă el un ghemotoc
Parcă ieri tineri eram
Și dragostea învățam
Azi cu nepoți ne mândrim
Tinerețea ne-amintim