Omul care nu iubește
Degeaba-n lume trăiește
Pe vecin îl dușmănește
Iar pe frate-l ocolește
Inimă de piatră are
Nu știe de supărare
Nici nu vede pom în floare
Are inimă de piatră
Nu greșește nici nu iartă
Nici nu ține foc în vatră

Omul care nu iubește
Viața-ntreagă și-o muncește
Și rămâne-așa săracul
Singurel să-și calce pragul
Între oameni ca străinul
Seamănă cu mărăcinul
Și se apară cu spinul
Și-așa mândru cum se ține
Ai iubi dar n-ai pe cine
Îl aștepți și nu mai vine

Omul care nu iubește
Doina nu și-o mai doinește
Graiul nu și-l mai grăiește
Trupul nu-și mai 'drăgostește
Casa lui prea mică-i pare
Încuiată-i cu zăvoare
Și n-are fața la soare
Pe târziu sau pe devreme
Casa lui de doruri geme
Cu o mie de blesteme