Douăzeci de primăveri
Le-am avut bade mai ieri
Așa repede-au trecut
De nu știu de le-am trăit
Pân' mai ieri purtam codiță
Astăzi poart-a mea fetiță

Cine-mbătrânește omul
Numai dragostea și dorul
Că dorul unde se pune
Face inima cărbune
Te scoală noaptea din pat
Și umbli nebun prin sat

Dorul care l-am dus eu
Ca pământu-o fost de greu
Că prea mulți ani am iubit
Pe cine n-o trebuit
De-aș putea să-ntineresc
Aș ști pe cin' să iubesc
Dar nimic nu mai pot face
Timpul nu se mai întoarce