Cine să fie vinovatul
Dacă femeia şi bărbatul
După-o datină străbună
Îşi leagă drumul împreună
Din mângâiere şi lumină
Îşi prinde rodul rădăcină
Fără păcat şi fără nume
Aşa se-arată el în lume

Minune veche necesară
Este şi grea şi uşoară
Iar puiul n-are niciun dinte
Când copăcel o ia-nainte
Dar până-n culmea înțeleaptă
Poteca-i strâmbă şi nu dreaptă
Din ce-o străbate e mai lungă
Şi-i greu la capăt să ajungă

Greu să se ridice-n picioare
Greu să ridice şi să coboare
Greu să deprindă primele litere
Primul cuvânt primul gând
Greu să ştie ce să-nțeleagă
Ce să uite ce să-şi aleargă
Greu e să-şi înfrângă pornirii
Cum o să-o facă şi când

Greu să stingă focul nădejdilor ce-au murit
Greu s-aprindă focul nădejdilor istovit
Greu învață ce-i jurământul
Şi cum să-şi păstreze cuvântul
Greu se mai fac oamenii oameni greu
Greu se mai fac oamenii oameni greu

Greu le-nvață omul pe toate
Greu dar el încearcă şi poate
Greu descuie lacătul bolților
Dar numai el ştie cum
Greu de puiul lui se desparte
El aici şi puiul departe
Cum ar bate toate cărările
Să şi-l oprească din drum

Greu găseşte locul izvorului de iubiri
Greu desface aripa zborului la sfârşit
Multă minte omul adună
Până când ajunge să spună
Greu se mai fac oamenii oameni greu
Greu se mai fac oamenii oameni greu