Oricine ai fi acum în mintea mea
Nu poți să-mi ceri să-mi judec inima
Eu te-am iubit cândva mai mult decât viața mea
Nici un regret nu văd în ochii
Cum să le cer
Să-ți amintească ei de ziua când păreau doua fântâni și noi stăpâni

E vina ta, unde-am ajuns de-atâta vreme, unde-am rămas
Tot ce-a fost scris de-acum s-a șters
Nu pot să cred că m-am temut cândva
Să nu te pierd
E vina ta

Nici un păcat nu pare azi mai greu
Decât să-mi stingi în cer soarele meu
Să rătăcim străini, fără lumini, tot mereu
Ne-a mai rămas o cale înapoi, s-o căutam
Până vom da de noi, ca două rădăcini, să rătăcim la nesfârșit

E vina ta
Ca nu mai am nici o putere să pot ierta
Orgoliul tău e fără leac
Te-ai răzbunat cu vorbe de-mprumut
E vina ta ca m-a durut
E vina ta (e vina mea), unde-am ajuns de-atâta vreme, unde-am rămas
Tot ce-a fost scris de-acum s-a șters
Nu pot să cred că m-am temut cândva
Dar să te pierd
Oricum nu aș vrea