Copacii își schimbau frunzele între ei
O apă trecătoare ținea de urât unei femei
Pe malul celălatul stătea cu ochii în gol
Și ea în gol stătea ca o regină
Și se-ntreba cine-i de vină

Ochii ei erau erau două puncte
Și el era o piatră dintr-un munte
Dar muntele pe dinăuntru era gol
Și ea în gol stătea ca o regină
Și se-ntreba cine-i de vină

Vântul se juca prin părul ei
Și îi spunea ca a ales-o dintr-o mie de femei
Dar ea stătea nemișcată în gol
Și ea în gol stătea ca o regină
Și se-ntreba cine-i de vină