Ai trecut iar pe strada mea
Braț la braț cu altcineva
Venise luna mai
Iar tu rîdeai rîdeai
Şi cum priveam în urma ta
Inima-n pieptul meu plîngea plîngea

Mi-ai lăsat clipele pustii
Din ce simt tu nimic nu ştii
Şi ce-i mai trist
Nu ştii nici că exist
Nu ştii că seri şi seri la rînd
Zeci de cuvinte dragi îți spun în gînd
Nu ştii şi treci pe strada mea rîzînd

Ai trecut iar pe strada mea
Şi mă-ntreb: cine te-nsoțea
Mă-ntreb şi mă frămînt
Făcîndu-mi legămînt
Să nu mai ies în drumul tău
Să nu mai am de ce să-mi pară rău

Renunțam poate mai demult
Dar nu vreau gîndul să-mi ascult
Eu mai insist
Sînt încă optimist
Şi-mi fac nădejdi cînd vă plimbați
Pe strada mea sub zarzări încărcați
Poate că totuşi totuşi sînteți frați