Negru Vodă și-a lui ceată
Toți voinici cu fruntea lată
Și cu ghioage groase drepte
Și cu plete lungi pe spete
Suie creasta munților
Munților cărunților
Și trecând peste hotare
Voinicilor strigă tare

Alelei voinicii mei
Mândri puișori de zmei
Ia vedeți cele câmpii
Smălțate cu iasomii
De dușmani ce sunt cuprinse
Și de flăcări ce-s încinse
Acolo-s ai voștri frați
Toți voinici ca brazii-nalți

Ascultați suspinul lor
Jalea și-al lor aprig dor
Ghioagele vi le-apucați
Arcele vi le-ncordați
Foc în dușmănime dați
Și din țară-i alungați
Și din țară-i alungați
Și pe frați de ei scăpați

Ostașii cum auzeau
Ghioagele și le-apucau
În dușmani se năpusteau
Ca pe-o pleavă-i vânturau

Pe câmpii cu iasomie
Când stă soarele-n chindie
Ca frați buni se-mbrățișau
Și țara o stăpâneau