N-ai tu riduri cât am mai pățit-o
Suntem programați social ca publicul la un 90s sitcom
Dacă aș fi fost mai nebun aș crede că nu sunt așa nebun
Mă mulțumesc să îmi mulțumesc asta acum

Paradoxal e același diferit film artistic serial
Unde fiecare se consideră personajul principal
Câte un drum câte un om câte un rol
Viața este povestea poveștilor tuturor

Trag concluzii ca un tirist în vama la Nădlac
Legalizează-și jointu fugi în grabă la notar
Au dat ăștia dispărut scopul
Cică unii creduli credibil încă îl caută cu horoscopu

E ziua lor și la mulți anii cu circulația s-au tot dus
Triști ca oamenii în stația de autobuz
Dacă petrecerea continua niciodată nu e prea târziu
Înconjurat în capul meu pătrat nu știu ce să mai știu

Nici nu știu cum să o mai spun
Nici nu știu cât să o mai spun
Cerul mă ceartă

Că sunt senin de ceva vreme și nu îmi mai fac genul de arta
Pare că mereu sunt ocupat
Îmi curge-n viață de ceva vene dar tot ma simt secat

Ureanu daniel buletin nume
Pun în afirmații observații pe care le culeg din lume
Energie de temut ca Uraniu
Scriu să nu uit cine eram dacă nu eram eu

Sincer Nu mă așteptam la strofa a doua
Îmi port costumul de predicator dar stofă nu am
Pregătiți de viitor
Priviți judecați cumpărați folosiți și aruncați ca hainele in mall

Zilnic din otrava necunoașterii cu sete bem
Cautăm mereu o validare ca un turist cu STB
Dăm tonul când avem toane
De asta subiectele principale de discuție ale oamenilor sunt alți oameni

Nici nu știu cum să o mai spun
Nici nu știu cât să o mai spun