Cine! Va putea să mă-ncurce vreodată,
Să te scot din capul meu, de sub pielea moartă.
Lasă! Inima să urle cum vrea ea,
Să iți uit mirosul îmbătător eu n-aș putea.

Stelele ce nu se văd nu mai au lumină,
Nu mai au putere cum nici eu nu am pricină.
Să țin ură pe o pată de-amintiri,
Ce-am creat în doi povestea unei drame de iubiri.

Și totul, nimic nu a fost în zadar,
“Tot ce-a fost, a fost să se întâmple “
Ai fost prea grăbită să treci la final,
“La final prea fierbinte!!!”

Cine! Va putea să mă-ncurce vreodată,
Să te scot din capul meu, de sub pielea moartă.
Lasă! Inima să urle cum vrea ea
Să iți uit mirosul îmbătător eu n-aș putea.
Eu n-aș putea…
Eu n-aș putea…

Stins-ar candela iubirii de curenți cu ură,
S-a împrăștiat dragostea dusă de-o furtună.
Nu ți-ar sta să calci pe urme, care nu există.
Făi voia inimii no, no ține închisă!

Amintirile frumoase le păstrez și-acuma,
Cele mai puțin plăcute le compar cu gluma.
Nu-s de vină clipele prin care am trecut,
Ci privirea care nici acum nu pot s-o uit!!

Cine! Va putea să mă-ncurce vreodată,
Să te scot din capul meu,de sub pielea moartă.
Lasă! Inima să urle cum vrea ea
Să iți uit mirosul îmbatător eu n-aș putea.
Eu n-aș putea…
Eu n-aș putea…