Predau lecții de suicid pe care le transmit de obicei printr-un vers stupid
Nimic nu se leagă iar când se leagă nu se leagă
Ca cele mai proaste ațe peste cea mai mare plagă
Stilu' meu e nul dar dur iar asta
Nu mă face mai mult sau mai puțin bun
Totuși vreau să par cool în fața unor străini
Plini de bășini c-am ajuns mare mama să se laude la vecini cu mine
Sunt ce n-am vrut să fiu știu ce n-am vrut să știu
Promisiunile mele de copil reapar în acest pustiu
Deșert metalic presărat cu jargoane absențe
Multe beții premature și creioane fără vârfuri
Ele fără trupuri vă cunosc pe toate nu mai functionează
Aceleași trucuri DJ fără Fruity țigări fără muguri
Toți suntem șmecheri pe sabie dar uităm mereu de scuturi

Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec
Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec

E sfârșitul lumii Morcoveață
Uite cine s-a găsit să spună "Sunt o influență proastă"
Pretinzi multe contrazici faptele
Și dacă ar fi să fim pe fața tu ai sta cu spatele
Să simți chin e ceva super sublim
Pe pământ mai e puțin e păcat că n-o să știi
Și zici "Fac artă malformat de informație"
Eu n-am avut un tata am crescut o generație

Vrem să facem bani dar nu știm scopul
Vrem și underground dar vrem și topul
Lasă-i să-mi cânte-n strună în fiecare seară
Să-mi ofere tot fără ca măcar să-mi ceară
Totul pentru faimă nimic pentru mamă
Am reușit cu ce n-am vrut pământul emană

Frica de mine și de tine
Știi bine că dorința crește prin neîmplinire
Știi bine că toată lumea e degeaba
La fel cum toți amicii-s mai alunecoși decât gheața
Nu subestima gloata
Știi bine lăutarii se tirează când se face plata
Mai am puțin și plec
Toată lumea pe teren ca Jérôme Boateng
Întotdeauna fă ce simți tu nu te ascunde
S-ar putea să te impiedici de o gașcă de umbre

Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec
Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec