Doamne dăruiește nouă liniște
Pentru a ne împăca cu ceea ce nu se poate schimba
Dă-ne nouă voință pentru a schimba ceea ce se poate
Și înțelepciune pentru a deosebi una de alta

Din ce în ce rămân oameni mai puțini care ar putea
Să se bucure cu-adevărat de bucuria altora
Dar dacă o iei altfel îți pare că mereu
Să descoperi lucruri bune e ușor dar să le faci e greu

Întinzi o mână spre o altă mână punând ceva
Sigur te-asiguri dacă se uită cineva ori ba
Spunându-ți numele mândru în gând spre Cel De Sus
În timp ce îți dorești cu mult mai mult decât ai pus

Dăruiește spun oamenii bătrâni
Ce au mai multe zeci de ani decât degete la mâini
Și ei au primit în dar aripi cu care
Din pacăte-așa și nimeni nu i-a învățat să zboare

Alergi o viață pentru a face-o casă doar a ta
Că până la urmă nici să mai apuci să stai în ea
Privind la toate ca la un vis pur omenesc
La care noi visăm iar la alții se-mplinesc

Avem nevoie de liniște pentru a ne împăca
Cu lucrurile care nu suntem în stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate tu dă-ne voință
Și înțelepciune de-a face între ele o diferență

Iubește-ți aproapele am învățat demult
Bate și ți se va deschide ne sună cunoscut
Ne ingorăm neamul nu ne respectăm frații
Noi pe noi nu ne-nțelegem dar vrem să ne-nțeleagă alții

Parcă și luna are mai multe luni decât sâmbete
Și soarele parcă nu mai are aceleași zâmbete
Ori poate și-un bine dacă-l faci trebuie făcut bine
Din suflet fără motiv și să nu te vadă nimeni

E plina lumea de lume dar nu și de oameni
Vezi deja nu mai crește ceea ce semeni
Ai vrea să faci și tu parte din gemeni
Dar practic nu găsești cu cine-ai vrea să semeni

Trăim vremelnic prin ceea ce din jur primim
Dar vom trăi veșnic doar prin ceea ce dăruim
Și-ar trebui să ne grăbim căci viața-i cu împrumut
Cu cât mai mult puțin rămâne cu atât puțin e tot mai mult