Zbuciumați prin lumea mare
Căutăm un loc sub soare,
Dar ne ține-un legământ
De-acel prag, de-acel pământ.
Poartă-n suflet fiecare
Colțul său din Casa Mare
Tu, Marie, tu, Ioane,
Busuioc de la icoane.
Am plecat ca visul vara
Dintr-un sat, lăsându-mi țara
Casa mea cu mici ferestre,
Unde ești? Ce dor îmi este!
Cât lumina-i de la soare
Omu-i bun și suflet are,
Dar ne poartă și își duce
Fiecare a sa cruce.
Am plecat ca visul vara
Dintr-un sat, lăsându-mi țara
Casa mea cu mici ferestre,
Unde ești? Ce dor îmi este!