Azi m-am întors în vechiul meu oraș
Pe care nu-l mai recunosc;
Tot mai străin și mai necunoscut
Departe de a fi frumos

U Ce amăgire
Azi mă-ntorc de unde am plecat
U Ce amăgire
Visul ce-l aveam s-a destrămat

Am întrebat apoi din om în om
De nu cumva m-am rătăcit
Mai rău aceștia chestionându-mă
Ce caut și de ce-am venit

U Ce amăgire
Azi mă-ntorc de unde am plecat
U Ce amăgire
Visul ce-l aveam s-a destrămat

Orașul dacă ar putea vorbi
Mi-ar spune dacă are rost
Să plec acum cu primul tren din Sud
Să uit de tot ce a mai fost

U Ce amăgire
Azi mă-ntorc de unde am plecat
U Ce amăgire
Visul ce-l aveam s-a destrămat

Luni și sori
Își dau mâna
Pentru o nouă misiune
Deasupra orașului cel
Mare tăcut și adormit

Dar ce să știe ei
De prietenia ce stă
Și jelește
Învelită în ziare
De scandal și mizerie

Și ce să le pese
De adevărul care
Cerșește dreptate
Și iertare
Trecătorilor cu lentile
De contact de cal
Și timpane de tablă

Luni și sori
Și-au dat mâna
Dar dacă ne-am da-o și noi
Ah ce mai lumină