Doamne cat imi e de dor
De glasul bunicilor
Sa-i mai strang in brate un pic
Cum faceam cand eram mic

Oare nimeni n-ar putea
Timpul inapoi sa-l dea
Oamenii se nasc si mor
Dar cateodata
Imi crapa inima de dor

Ei de dor de casa de inceputuri
De vremea cand in plase
N-aveam oameni ci doar fluturi
De bunicul meu frumos
Ce-mi facea sabie si scuturi
Ce-mi spunea cu talpa mea
Sa nu calc inimi ci doar struguri

Muguri de flori la bunica mea pe-o basma
Flori si prin gradina si acum le simt mireasma
M-ati mai dus si pe la camp toamna cand se facea vin
Sarut mana voastra astazi m-au mangaiat atat de fan
In fine stiu ca vegheati de acolo sus de printre sfinti
Dar ma gandeam ca poate ati vrea sa stiti

Cat mi-e de dor
Parca-i vad cum m-asteptau
Pe genunchi cum ma tineau
Baiete tu ai steaua ta
Spunea mereu bunica mea

Insa Dumnezeu n-a spus
Cand ii cheama acolo sus
Stiu ca ingerii nu mor
Dar cateodata
Imi crapa inima de dor

Mi-aduc aminte cand mi-ai spus sa am privirea inainte
Dar sa mai privesc si sus
Si indiferent de gust de cat de dulce ar fi marul
Sa urasc mereu minciuna sa iubesc doar adevarul

Uite stiu ca ce-am scris pare bizar pare ciudat
Fiindca tot ce-am povestit nici macar nu s-a-ntamplat
Insa mi-am imaginat si-am zis Doamne cum ar fi
Sa cant despre bunici pe care-i stiu doar din fotografii
O Doamne cred ca doar tu stii

Cat mi-e de dor
Insa Dumnezeu n-a spus
Cand ii cheama acolo sus
Stiu ca ingerii nu mor
Dar cateodata
Imi crapa inima de dor