O lume de treabă se-ntreabă de ce
Beau veşnic din cupa mea plină
De vreți ca să ştiți cu mine voi beți
Licoarea de-a pururi divină

Beau că viața-i prea scurtă
E-un jalnic popas
Sunt dureri fără glas
Care-şi caută balsam

Beau că inima mea e pribeagă
Şi-n lumea întreagă
Pe nimeni nu am

Când în sufletu-mi jalea-mi ascund
Beau paharul până la fund mă-mbăt cât trei
Că-n beție văd viața mai roză
Mimoză îmi pare o floare de tei

Din multe motive şi astăzi mai beau
Licoarea de zei adorată
Căci în tinereți ca mulți alți băieți
Iubit-am pe vremuri o fată

Beau că viața-i prea scurtă
E-un jalnic popas
Sunt dureri fără glas
Care-şi caută balsam

Beau că inima mea e pribeagă
Şi-n lumea întreagă
Pe nimeni nu am

Când în sufletu-mi jalea-mi ascund
Beau paharul până la fund mă-mbăt cât trei
Că-n beție văd viața mai roză
Mimoză îmi pare o floare de tei