Imi e ploaia la-ndemână mai mult ca o sora bună
Ea picură stropi de ploaie eu din ochi lacrimi amare
Ea uda pamantul bine sa crească grâul de pâine
Eu cu lacrimi durerea ca s a făcut lumea rea

Imi e soarele un frate că arde pamântu- n spate
Pe mine ma arde-un dor de râsul oamenilor
Pământul se încălzeşte parcă mai bine rodeşte
Oamenii au greutăți si eu la fel ca ei toti

M-a vorbit lumea vorbit si nimic n-a folosit
M-a vorbit şi a tăcut eu de viață mi am vazut
A 'ncercat fără folos sa ma vadă cum stau jos
Dara eu m-am ridicat si-am luat totul de la cap!