Cand incerc sa vorbesc despre mine ma pierd
Sunt inchis pentru asta nu pot sa ma iert
Incerc incerc de-a rupe piatra dalta
La fel cum in timp asfaltul rupe gheata

Am o crusta pe suflet e ca un scut e coaja
Sa nu mai simt oamenii ce rautate degaja
Ca parca toata e dusa de cap o da in mai rau
Cu mana la ochi sta la popas pe buza de hau

Imi vine sa ma duc in padure si sa tip
Ca printre oameni nu mai imi place niciun trip
Ii vad inghesuiti in sir copite goale
Au prinse in cap cu suruburi masti de animale

Au uitat ca ei sunt miracolul vietii
Sunt o magie divina ce-o lauda si profetii
Sunt misterul profund al unui dar implinit
Darul vietii dar pentru care n-au de platit

Ei sunt oameni

Toti o ard in teoria lor de viata buna
Isi canta in struna eu nu mai cant eu tip la luna
Ca vreau furtuna ca vreau sa spele jegul din urma
Sa ma trezesc la un popas retras scapat de turma

Poate sunt tripat poate am filme ciudate
Ca tot refuz sa merg pe mana fratilor de prin state
Ca nu va zic de droguri de prostituate si bani
Ca sunt baiat bun chiar daca am crescut cu golani

Ca imi place sa ma uit in gol asa in zare
Sa eman din mine mereu cea mai buna stare
Ca sunt altii crescuti numa' cu paine si sare
Dar care nu se vand asa pentru un bol de mancare

Eu sunt unul din ei eu sunt unul ce vrea
Si ce-i al meu nimeni niciodata nu imi poate lua
Ca sunt unul din ei si n-am de gand sa ma schimb
Imi pun castile pe cap si ma duc sa ma plimb

Printre oameni