O rază te alintă pe furiș în pijama
Oază în deșertul necuprins din camera ta
Pază contra roiului de gânduri din sertar
Trează și nedumerită doar

Că nimeni nu-ți arată care-i firul spre el
Nici o indicație precisă
Mii de telefoane fără ton de apel
Și nicio fisă

Poate că exiști pentru ultima senzație tare
Poate tot ce riști e să uiți complet ce ai căutat
Poate mai insiști ca un fluture alergând după soare
Zile la rând însă nicicând de ajuns

Pare că-n albastru ai vrea aripile să-ți scalzi
Oare nu-nțelegi că s-ar putea să arzi

Și nimeni nu-ți arată care-i drumul spre el
Nici măcar o singură pancartă
Mii de intersecții fără nume și țel
Și nicio hartă

Poate că trăiești în perfect aranjament cu minciuna
Poate că greșești însă nu mai știi ce-i adevărat
Poate încă ești doar copilul care numără-ntr-una
Petale de flori ce cresc uneori fără soț